Instagram Story Save

DECLARAȚIE DE POZIȚIE
Asociația SACHE

Suntem conștienți că activitatea noastră poate genera întrebări și opinii critice. Le primim cu deschidere. Considerăm important să explicăm clar ce facem, de ce o facem și pentru cine. De asemenea, spunem clar din nou că prevenția, responsabilitatea comună asupra animalelor, respectul și onestitatea parteneriatelor public private nu sunt negociabile. Sunt singurele soluții pe care bunele practici le dovedesc pentru o lume în care animalele și oamenii trăiesc împreună, cu respect.

1. Ce facem noi, Asociația SACHE de ani de zile:
Practicăm medicina veterinară socială, NU suntem adăpost. Ca ONG de protecție medicală, preluăm cazuri grave și le gestionăm responsabil, pe perioadă determinată. Construim sisteme de protecție, organizăm campanii de sterilizare gratuită, facem educație și crezul nostru în protecția animalelor rămâne prevenția.
Nu suntem și nu ne substituim unui adăpost permanent sau unui sistem public de protecție a animalelor.

2. De ce și pentru cine
Tot ceea ce facem are un singur scop: protejarea vieții , a animalelor și a oamenilor. Fie că vorbim despre medici, voluntari sau cetățeni, misiunea rămâne aceeași.

3. Intervenim acolo unde alții nu pot sau nu ajung.
Acționăm în teren, în situații-limită și cazuri grave. Ne asumăm riscurile acestor intervenții cu deplină responsabilitate.
Cazurile dificile fac parte din realitatea noastră.
Animale traumatizate, agresive sau aflate în suferință acută : acestea nu sunt excepții pe care le putem evita. Sunt situații pe care le gestionăm cu profesionalism și compasiune.

4. Concret, despre cazurile manipulate public ca act de violență împotriva animalelor
În anumite cazuri, medicii veterinari sunt obligați să aplice metode de contenție pentru siguranța animalului și a echipei.

Continuarea în comentarii.

L-au găsit pe un câmp.
Un pui de câine de nici trei luni, care nu mergea, ci înainta încet, în genunchi, ca și cum pământul îi devenise ultimul sprijin posibil.
Atât de mic încât ar fi trebuit să învețe joaca, nu durerea. Atât de fragil încât viața nu ar fi trebuit să apese încă pe el.

Alexandru Papp l-a adus la noi.
Și, odată cu el, a adus o poveste greu de dus în tăcere.

Puiul suferise un accident violent când era foarte mic. Cel mai probabil o cădere de la înălțime. Sau o aruncare.
Două picioare rupte. Ambele.
Oase care au încercat să se vindece singure, strâmb, în lipsa oricărui ajutor.
Una dintre articulații nu mai poate fi salvată. Cealaltă încă luptă, prin atele, prin timp, prin șanse fragile.

La trei luni, corpul lui știe deja prea multe despre suferință.
Și totuși, în privirea lui există ceva care nu s-a stins: o așteptare liniștită, o speranță mică, dar încă vie.

Suntem în prag de Crăciun.
Timpul promisiunilor, al darurilor împachetate frumos, al luminilor care încearcă să ne amintească ce contează.
Pentru acest pui, cadoul nu e simbolic.
Cadoul este viața. Șansa de a merge, poate altfel, poate mai greu, dar demn. Șansa de a nu mai cunoaște durerea ca normalitate.

Intervențiile sunt urgente. Tratamentul este costisitor. Timpul nu așteaptă.
Noi suntem aici. Dar nu putem fi singuri.

📩 Trimite SMS cu textul VITAL la 8835
5 euro pot deveni diferența dintre a rămâne pe genunchi și a se ridica.

Uneori, Crăciunul nu arată ca în reclame.
Uneori, arată ca un pui pe un câmp, care încă mai speră că cineva va spune: nu ești singur.

În timp ce România întreagă ved, prin Recorder , cum arată o instituție care nu mai servește oamenilor…
noi vedem, zi de zi, cum arată o instituție care nu mai servește nici animalelor.

Nu e doar justiția.
Nu e doar administrația.
E un sistem întreg în care adevărul se lovește de uși care nu se deschid decât pentru unii.

În acest sistem lucrează colegii noștri.
Nu în birouri luminate, ci în noroaie, în sate uitate, în adăposturi unde mirosul durerii nu poate fi mascat de nicio hârtie oficială.

Lucreazăpentru viață.
Nu pentru aplauze, ci pentru liniștea unui animal salvat.
Oameni care cred că legea fără compasiune e doar un zid rece.

Iar în aceste zile, un alt zid se vede tot mai clar.

Colegii noștri din protecția animalelor , oameni ca @Emma Stratulat, ca voluntarii care nu dorm — luptă pe toate fronturile.
În instanțe.
În teren.
În adăposturi unde moartea a devenit statistică.
În fața unor abuzuri înfiorătoare, acoperite prea des de tăcere.

Iar documentarul Recorder doar întărește ceea ce știm:
lupta va fi lungă.
Greoaie.
Uneori nedreaptă.
Dar absolut necesară.

În paralel, peste 2.500 de oameni au semnat deja petiția prin care cerem anchetarea abuzurilor și crimelor din lagărele de exterminare ale câinilor.
Un semn că România începe să nu mai accepte să fie orbită.

Acum e rândul tău.

🐾 Semnează petiția.
🐾 Fii parte din vocea care nu se mai lasă ignorată.
🐾 Ajută-ne să cerem lumină acolo unde prea mult timp a fost întuneric.

👉 Link în primul comentariu.

Nu vom abandona.
Nici animalele, nici adevărul.
Nici lupta pentru o țară în care ceea ce este corect devine, în sfârșit, și posibil.

Adevărul este că am lăsat o parte din sufletul nostru în Iași.
Pe ulițele pe care am ajuns. Și pe cele la care nu am reușit încă să ajungem.

În câinii care au ajuns la noi.
Dar și în cei care au rămas în urmă.

Și poate asta este partea cea mai grea a muncii de teren. Nu oboseala. Nu drumurile. Ci sentimentul că oriunde privești mai există încă suferință care așteaptă să fie văzută.

Nu putem decât să luăm toată amărăciunea asta și să o transformăm în speranță.
Să ne motiveze.
Să ne întoarcem.
Să muncim mai mult.
Să oprim tot mai multă suferință.

Mai sunt doar câteva zile în care formularul 230 poate transforma o parte din impozitul deja plătit în campanii gratuite de sterilizare, tratamente și ajutor real pentru animalele care încă ne așteaptă. 🐾

Acum că v-am captat atenția… mai sunt doar 3 zile. Doar 3 zile în care poți transforma o parte din impozitul deja plătit anul trecut în hrană, tratamente, sterilizări și șanse reale pentru animale care altfel nu ar avea nimic.

3,5% poate părea puțin pe hârtie. În teren însă, înseamnă un câine care ajunge la operație la timp. O pisică sterilizată înainte să nască pe stradă. Un pat ATI pregătit. O clinică mobilă care mai merge într-un sat uitat de lume.

Formularul este în link.
Durează câteva minute, dar pentru noi și pentru ei poate însemna enorm.

Te rugăm din suflet: completează formularul și dă mai departe. 🤍

Nu e despre cât dai.
E despre momentul în care alegi să nu mergi mai departe fără să ajuți.

Pentru că majoritatea oamenilor văd.
Dar nu se opresc.

Nu pentru că nu le pasă.
Ci pentru că pare prea puțin ca să conteze.

Pentru animalele care ajung la noi, nu e puțin.

E tratamentul pe care altfel nu l-ar primi.
E intervenția care nu mai poate aștepta.
E diferența dintre „prea târziu” și „încă se poate”.

Restul tău de la cumpărături ajunge mai departe decât crezi.

De acum până la final de ani donezi direct la casa de marcat, în toate magazinele @lidlromania
Contribuția ta dotează primul Spital Veterinar Social din România

Mulțumim din suflet Lidl pentru ajutorul de a duce mesajul nostru în toată țara, dar și ție, pentru fiecare dată în care nu întorci privirea.

Cei doi căței bătuți până la comă.
Cei doi supraviețuitori.

Își revin, zi după zi.

Au început să aibă puterea să se bucure. Să se joace puțin. Să se apropie iar de oameni fără să creadă că fiecare mână aduce durere.

Până acum câteva zile, fiecare atingere îi arunca într-un urlet de neoprit. Capul îi durea atât de tare încât corpul lor mic nu mai știa altceva decât frică.

Acum ne jucăm.
Acum încep să descopere că există și blândețe.
Că există și mâini care mângâie.

E un drum lung până la recuperare. Un drum greu. Dar pentru prima dată, pare că cei doi pui încep să lase durerea puțin în urmă.

Dacă vreți să ne ajutați să continuăm să salvăm animale aflate în stare critică, puteți completa formularul 230. Pentru mulți dintre ei, ajutorul vostru înseamnă tratamente, investigații și încă o șansă la viață. 🐾

E tare greu în campaniile de sterilizare.
Mai greu decât putem explica uneori.

Pentru că îți rămân în inimă anumiți câini. Și te trezești, zile mai târziu, gândindu-te dacă puteai face mai mult. Dacă ai văzut tot. Dacă ai înțeles tot. Dacă ai ajuns la timp.

Sâmbătă, pe masa noastră a ajuns o cățelușă care părea să poarte pe corp urmele unei dureri absolute. Urme vechi, adânci, greu de privit. Am căutat stăpânii. Am întrebat ce s-a întâmplat cu ea.

Și am aflat că fusese sfâșiată de alți câini când era doar un pui. Oamenii au găsit-o pe stradă. Au tratat-o. Au păstrat-o. Au avut grijă de ea ani întregi. Iar acum au făcut încă un lucru bun: au dus-o la sterilizat.

E un sentiment dulce-amar. Pentru că, de obicei, noi vedem doar prima linie. Durerea. Abandonul. Rănile. Lanțurile.

Dar uneori avem privilegiul să vedem și ce se întâmplă după. Oameni care aleg să fie buni. Oameni care repară, puțin câte puțin, răul făcut de alții.

Și poate tocmai asta ne ține în picioare.

Mai sunt doar 4 zile în care formularul 230 poate transforma o parte din impozitul deja plătit în ajutor real pentru animale. În campanii de sterilizare. În tratamente. În șanse care ajung exact acolo unde este cea mai mare nevoie.
Te rugăm să le dai o șansă.

E tare greu în campaniile de sterilizare.
Mai greu decât putem explica uneori.

Pentru că îți rămân în inimă anumiți câini. Și te trezești, zile mai târziu, gândindu-te dacă puteai face mai mult. Dacă ai văzut tot. Dacă ai înțeles tot. Dacă ai ajuns la timp.

Sâmbătă, pe masa noastră a ajuns o cățelușă care părea să poarte pe corp urmele unei dureri absolute. Urme vechi, adânci, greu de privit. Am căutat stăpânii. Am întrebat ce s-a întâmplat cu ea.

Și am aflat că fusese sfâșiată de alți câini când era doar un pui. Oamenii au găsit-o pe stradă. Au tratat-o. Au păstrat-o. Au avut grijă de ea ani întregi. Iar acum au făcut încă un lucru bun: au dus-o la sterilizat.

E un sentiment dulce-amar. Pentru că, de obicei, noi vedem doar prima linie. Durerea. Abandonul. Rănile. Lanțurile.

Dar uneori avem privilegiul să vedem și ce se întâmplă după. Oameni care aleg să fie buni. Oameni care repară, puțin câte puțin, răul făcut de alții.

Și poate tocmai asta ne ține în picioare.

Mai sunt doar 4 zile în care formularul 230 poate transforma o parte din impozitul deja plătit în ajutor real pentru animale. În campanii de sterilizare. În tratamente. În șanse care ajung exact acolo unde este cea mai mare nevoie.
Te rugăm să le dai o șansă.

E tare greu în campaniile de sterilizare.
Mai greu decât putem explica uneori.

Pentru că îți rămân în inimă anumiți câini. Și te trezești, zile mai târziu, gândindu-te dacă puteai face mai mult. Dacă ai văzut tot. Dacă ai înțeles tot. Dacă ai ajuns la timp.

Sâmbătă, pe masa noastră a ajuns o cățelușă care părea să poarte pe corp urmele unei dureri absolute. Urme vechi, adânci, greu de privit. Am căutat stăpânii. Am întrebat ce s-a întâmplat cu ea.

Și am aflat că fusese sfâșiată de alți câini când era doar un pui. Oamenii au găsit-o pe stradă. Au tratat-o. Au păstrat-o. Au avut grijă de ea ani întregi. Iar acum au făcut încă un lucru bun: au dus-o la sterilizat.

E un sentiment dulce-amar. Pentru că, de obicei, noi vedem doar prima linie. Durerea. Abandonul. Rănile. Lanțurile.

Dar uneori avem privilegiul să vedem și ce se întâmplă după. Oameni care aleg să fie buni. Oameni care repară, puțin câte puțin, răul făcut de alții.

Și poate tocmai asta ne ține în picioare.

Mai sunt doar 4 zile în care formularul 230 poate transforma o parte din impozitul deja plătit în ajutor real pentru animale. În campanii de sterilizare. În tratamente. În șanse care ajung exact acolo unde este cea mai mare nevoie.
Te rugăm să le dai o șansă.

E tare greu în campaniile de sterilizare.
Mai greu decât putem explica uneori.

Pentru că îți rămân în inimă anumiți câini. Și te trezești, zile mai târziu, gândindu-te dacă puteai face mai mult. Dacă ai văzut tot. Dacă ai înțeles tot. Dacă ai ajuns la timp.

Sâmbătă, pe masa noastră a ajuns o cățelușă care părea să poarte pe corp urmele unei dureri absolute. Urme vechi, adânci, greu de privit. Am căutat stăpânii. Am întrebat ce s-a întâmplat cu ea.

Și am aflat că fusese sfâșiată de alți câini când era doar un pui. Oamenii au găsit-o pe stradă. Au tratat-o. Au păstrat-o. Au avut grijă de ea ani întregi. Iar acum au făcut încă un lucru bun: au dus-o la sterilizat.

E un sentiment dulce-amar. Pentru că, de obicei, noi vedem doar prima linie. Durerea. Abandonul. Rănile. Lanțurile.

Dar uneori avem privilegiul să vedem și ce se întâmplă după. Oameni care aleg să fie buni. Oameni care repară, puțin câte puțin, răul făcut de alții.

Și poate tocmai asta ne ține în picioare.

Mai sunt doar 4 zile în care formularul 230 poate transforma o parte din impozitul deja plătit în ajutor real pentru animale. În campanii de sterilizare. În tratamente. În șanse care ajung exact acolo unde este cea mai mare nevoie.
Te rugăm să le dai o șansă.

Ultimele 4 zile în care se poate completa formularul 230.
În ceea ce privește animalele, statul român aplică, în mare parte, o singură metodă de a le gestiona: exterminarea.

Treaba grea, ce ce ține de sănătatea comunităților, a animalelor, a oamenilor, rămâne în sarcina ONG -urilor de protecție a animalelor.
De aceea vă rugăm tare mult, dacă doriți să donați 3.5 % din impozitul plătit deja în 2025 către animale, să o faceți. Mai sunt doar 4 zile.

Noi transformăm impozitul în campanii de sterilizare și îngrijire.
Ajutorul vostru, mână de la mână, acoperă un gol enorm lăsat de stat.

Mulțumim .

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

La 10 ani de Sache și mii de povești care ne-au trecut prin mâini și prin inimă, ne-a fost aproape imposibil să alegem doar câteva.

Am ales însă cele mai frumoase forme de curaj.
Cele mai fragile și mai puternice suflete.
Povești care ne-au schimbat pentru totdeauna.

Și le-am transformat în insigne metalice aniversare, de colecție, create special pentru anul acesta, anul celor 10 ani de Sache. 🐾

La o donație de 50 de lei + transport, primești una dintre insignele de mai sus. Poate chiar pe aceea care ți-a rămas și ție în inimă.

Comenzi și detalii:
📩 georgiana@sache.info

Andreea e cu noi de 7 ani.
Și adevărul este că o mare parte din direcția pe care a luat-o Sache i se datorează și ei.

Pentru că uneori organizațiile nu cresc doar din proiecte sau strategii. Cresc din oameni. Din energia lor. Din felul în care țin alte suflete aproape atunci când totul pare prea greu.

Andreea a adus suflet.
A construit echipe.
A creat colectiv.
A făcut oamenii să simtă că aparțin.

A iubit orbește animalele și cazurile ei. A ars odată cu ele. A suferit la fel de mult. Și cred că doar cine a trăit cu adevărat medicina veterinară socială știe cât de tare te poate consuma. Sunt ani în care vezi prea multe, pierzi prea mult, duci prea mult.

Dar Andreea nu și-a pierdut niciodată calea.

A fost mereu acolo. Pentru animale. Pentru echipă. Pentru oameni. Pentru momentele în care cineva avea nevoie doar să audă „rezolvăm”.

Și a crescut enorm odată cu Sache. S-a reinventat de fiecare dată când a fost nevoie. A înțeles că, dacă vrei să construiești ceva viu, trebuie să accepți schimbarea, evoluția, adaptarea continuă.

În fiecare an venea cu câte un motto nou. O frază care ajungea, cumva, să ghideze pașii tuturor. Pentru că Andreea crede în mers înainte. În curajul de a schimba. În capacitatea oamenilor de a deveni mai buni decât au fost ieri.

Andreea spune „da”.
Da evoluției.
Da schimbării.
Da adaptabilității.
Da ideii că poți cădea și totuși continua să construiești.

Și poate că exact asta a făcut și cu Sache, în toți anii ăștia. A ajutat la construirea unui loc care nu a rămas niciodată pe loc. 🤍

Pitica era să moară acum câteva săptămâni. 💔

Lovită de mașină. Ambele picioare din spate fracturate. Corpul cedând, dar nu și dorința de a trăi.

Astăzi, Pitica zâmbește.

În fiecare zi, în România, sunt sute de animale abandonate, lovite, uitate. 

Fără asociațiile care le salvează, nu ar avea nicio șansă.

Pe 27 iunie, la ArmFest, 8 dintre cele mai mari asociații de salvare a animalelor din România vin sub același acoperiș. Premieră.

Fiecare bilet = un animal ca Pitica salvat.

👉 Comentează SALVEZ dacă vrei să ajuți un suflet nevinovat.

Pentru ei. Pentru Pitica. Pentru toți cei care n-au voce.
#animale #salvareaanimalelor #câine #armfest